Schitul Lacu

     Un al doilea loc de nevoință monahală cu viețuitori români din Sfântul Munte Athos este Schitul Lacu.
     Vechimea Schitului potrivit unei tradiții, este fixată în secolul al X-lea. Acesta este format din mai multe chilii răspândite pe o arie largă a unei văi ce coboară spre mare, până la locul cunoscut sub numele Morfono. Schitul a fost populat pe rând de monahi greci, sârbi, iar în prezent, de români. Aici au viețuit și s-au nevoit mulți monahi români, dintre care unii au ajuns chiar la măsuri mari de petrecere duhovnicească. Deși condițiile de trai au fost foarte grele de-a lungul veacurilor, totuși numărul monahilor care au părăsit cele lumești și patria lor pământească și s-au nevoit aici a fost aproape întotdeauna destul de mare.

          Kiriakonul (biserica centrală) Schitului cu hramul Sfântul Dimitrie, care se află în adâncul văii, pe versantul de nord, zidit din piatră în anul 1899 în stil athonit, adăpostește în interiorul său, una din icoanele la fel de bine cunoscute și îndrăgite de români ca și ,,Prodromița" de la Schitul Românesc Prodromu, și anume
Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului ,,Lacoschitiotissa".